- Allah Asma’ul husnaa Al Hamid

Al Hamid

حَدَّثَنَا مَحْمُودُ بْنُ غَيْلَانَ وَعَبْدُ بْنُ حُمَيْدٍ الْمَعْنَى وَاحِدٌ قَالَا حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ عَنْ مَعْمَرٍ عَنْ ثَابِتٍ الْبُنَانِيِّ عَنْ عَبْدِ الرَّحْمَنِ بْنِ أَبِي لَيْلَى عَنْ صُهَيْبٍ قَالَكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ إِذَا صَلَّى الْعَصْرَ هَمَسَ وَالْهَمْسُ فِي قَوْلِ بَعْضِهِمْ تَحَرُّكُ شَفَتَيْهِ كَأَنَّهُ يَتَكَلَّمُ فَقِيلَ لَهُ إِنَّكَ يَا رَسُولَ اللَّهِ إِذَا صَلَّيْتَ الْعَصْرَ هَمَسْتَ قَالَ إِنَّ نَبِيًّا مِنْ الْأَنْبِيَاءِ كَانَ أُعْجِبَ بِأُمَّتِهِ فَقَالَ مَنْ يَقُومُ لِهَؤُلَاءِ فَأَوْحَى اللَّهُ إِلَيْهِ أَنْ خَيِّرْهُمْ بَيْنَ أَنْ أَنْتَقِمَ مِنْهُمْ وَبَيْنَ أَنْ أُسَلِّطَ عَلَيْهِمْ عَدُوَّهُمْ فَاخْتَارُوا النِّقْمَةَ فَسَلَّطَ عَلَيْهِمْ الْمَوْتَ فَمَاتَ مِنْهُمْ فِي يَوْمٍ سَبْعُونَ أَلْفًا قَالَ وَكَانَ إِذَا حَدَّثَ بِهَذَا الْحَدِيثِ حَدَّثَ بِهَذَا الْحَدِيثِ الْآخَرِ قَالَ كَانَ مَلِكٌ مِنْ الْمُلُوكِ وَكَانَ لِذَلِكَ الْمَلِكِ كَاهِنٌ يَكْهَنُ لَهُ فَقَالَ الْكَاهِنُ انْظُرُوا لِي غُلَامًا فَهِمًا أَوْ قَالَ فَطِنًا لَقِنًا فَأُعَلِّمَهُ عِلْمِي هَذَا فَإِنِّي أَخَافُ أَنْ أَمُوتَ فَيَنْقَطِعَ مِنْكُمْ هَذَا الْعِلْمُ وَلَا يَكُونَ فِيكُمْ مَنْ يَعْلَمُهُ قَالَ فَنَظَرُوا لَهُ عَلَى مَا وَصَفَ فَأَمَرُوهُ أَنْ يَحْضُرَ ذَلِكَ الْكَاهِنَ وَأَنْ يَخْتَلِفَ إِلَيْهِ فَجَعَلَ يَخْتَلِفُ إِلَيْهِ وَكَانَ عَلَى طَرِيقِ الْغُلَامِ رَاهِبٌ فِي صَوْمَعَةٍ قَالَ مَعْمَرٌ أَحْسِبُ أَنَّ أَصْحَابَ الصَّوَامِعِ كَانُوا يَوْمَئِذٍ مُسْلِمِينَ قَالَ فَجَعَلَ الْغُلَامُ يَسْأَلُ ذَلِكَ الرَّاهِبَ كُلَّمَا مَرَّ بِهِ فَلَمْ يَزَلْ بِهِ حَتَّى أَخْبَرَهُ فَقَالَ إِنَّمَا أَعْبُدُ اللَّهَ قَالَ فَجَعَلَ الْغُلَامُ يَمْكُثُ عِنْدَ الرَّاهِبِ وَيُبْطِئُ عَنْ الْكَاهِنِ فَأَرْسَلَ الْكَاهِنُ إِلَى أَهْلِ الْغُلَامِ إِنَّهُ لَا يَكَادُ يَحْضُرُنِي فَأَخْبَرَ الْغُلَامُ الرَّاهِبَ بِذَلِكَ فَقَالَ لَهُ الرَّاهِبُ إِذَا قَالَ لَكَ الْكَاهِنُ أَيْنَ كُنْتَ فَقُلْ عِنْدَ أَهْلِي وَإِذَا قَالَ لَكَ أَهْلُكَ أَيْنَ كُنْتَ فَأَخْبِرْهُمْ أَنَّكَ كُنْتَ عِنْدَ الْكَاهِنِ قَالَ فَبَيْنَمَا الْغُلَامُ عَلَى ذَلِكَ إِذْ مَرَّ بِجَمَاعَةٍ مِنْ النَّاسِ كَثِيرٍ قَدْ حَبَسَتْهُمْ دَابَّةٌ فَقَالَ بَعْضُهُمْ إِنَّ تِلْكَ الدَّابَّةَ كَانَتْ أَسَدًا قَالَ فَأَخَذَ الْغُلَامُ حَجَرًا فَقَالَ اللَّهُمَّ إِنْ كَانَ مَا يَقُولُ الرَّاهِبُ حَقًّا فَأَسْأَلُكَ أَنْ أَقْتُلَهَا قَالَ ثُمَّ رَمَى فَقَتَلَ الدَّابَّةَ فَقَالَ النَّاسُ مَنْ قَتَلَهَا قَالُوا الْغُلَامُ فَفَزِعَ النَّاسُ وَقَالُوا لَقَدْ عَلِمَ هَذَا الْغُلَامُ عِلْمًا لَمْ يَعْلَمْهُ أَحَدٌ قَالَ فَسَمِعَ بِهِ أَعْمَى فَقَالَ لَهُ إِنْ أَنْتَ رَدَدْتَ بَصَرِي فَلَكَ كَذَا وَكَذَا قَالَ لَهُ لَا أُرِيدُ مِنْكَ هَذَا وَلَكِنْ أَرَأَيْتَ إِنْ رَجَعَ إِلَيْكَ بَصَرُكَ أَتُؤْمِنُ بِالَّذِي رَدَّهُ عَلَيْكَ قَالَ نَعَمْ قَالَ فَدَعَا اللَّهَ فَرَدَّ عَلَيْهِ بَصَرَهُ فَآمَنَ الْأَعْمَى فَبَلَغَ الْمَلِكَ أَمْرُهُمْ فَبَعَثَ إِلَيْهِمْ فَأُتِيَ بِهِمْ فَقَالَ لَأَقْتُلَنَّ كُلَّ وَاحِدٍ مِنْكُمْ قِتْلَةً لَا أَقْتُلُ بِهَا صَاحِبَهُ فَأَمَرَ بِالرَّاهِبِ وَالرَّجُلِ الَّذِي كَانَ أَعْمَى فَوَضَعَ الْمِنْشَارَ عَلَى مَفْرِقِ أَحَدِهِمَا فَقَتَلَهُ وَقَتَلَ الْآخَرَ بِقِتْلَةٍ أُخْرَى ثُمَّ أَمَرَ بِالْغُلَامِ فَقَالَ انْطَلِقُوا بِهِ إِلَى جَبَلِ كَذَا وَكَذَا فَأَلْقُوهُ مِنْ رَأْسِهِ فَانْطَلَقُوا بِهِ إِلَى ذَلِكَ الْجَبَلِ فَلَمَّا انْتَهَوْا بِهِ إِلَى ذَلِكَ الْمَكَانِ الَّذِي أَرَادُوا أَنْ يُلْقُوهُ مِنْهُ جَعَلُوا يَتَهَافَتُونَ مِنْ ذَلِكَ الْجَبَلِ وَيَتَرَدَّوْنَ حَتَّى لَمْ يَبْقَ مِنْهُمْ إِلَّا الْغُلَامُ قَالَ ثُمَّ رَجَعَ فَأَمَرَ بِهِ الْمَلِكُ أَنْ يَنْطَلِقُوا بِهِ إِلَى الْبَحْرِ فَيُلْقُونَهُ فِيهِ فَانْطُلِقَ بِهِ إِلَى الْبَحْرِ فَغَرَّقَ اللَّهُ الَّذِينَ كَانُوا مَعَهُ وَأَنْجَاهُ فَقَالَ الْغُلَامُ لِلْمَلِكِ إِنَّكَ لَا تَقْتُلُنِي حَتَّى تَصْلُبَنِي وَتَرْمِيَنِي وَتَقُولَ إِذَا رَمَيْتَنِي بِسْمِ اللَّهِ رَبِّ هَذَا الْغُلَامِ قَالَ فَأَمَرَ بِهِ فَصُلِبَ ثُمَّ رَمَاهُ فَقَالَ بِسْمِ اللَّهِ رَبِّ هَذَا الْغُلَامِ قَالَ فَوَضَعَ الْغُلَامُ يَدَهُ عَلَى صُدْغِهِ حِينَ رُمِيَ ثُمَّ مَاتَ فَقَالَ أُنَاسٌ لَقَدْ عَلِمَ هَذَا الْغُلَامُ عِلْمًا مَا عَلِمَهُ أَحَدٌ فَإِنَّا نُؤْمِنُ بِرَبِّ هَذَا الْغُلَامِ قَالَ فَقِيلَ لِلْمَلِكِ أَجَزِعْتَ أَنْ خَالَفَكَ ثَلَاثَةٌ فَهَذَا الْعَالَمُ كُلُّهُمْ قَدْ خَالَفُوكَ قَالَ فَخَدَّ أُخْدُودًا ثُمَّ أَلْقَى فِيهَا الْحَطَبَ وَالنَّارَ ثُمَّ جَمَعَ النَّاسَ فَقَالَ مَنْ رَجَعَ عَنْ دِينِهِ تَرَكْنَاهُ وَمَنْ لَمْ يَرْجِعْ أَلْقَيْنَاهُ فِي هَذِهِ النَّارِ فَجَعَلَ يُلْقِيهِمْ فِي تِلْكَ الْأُخْدُودِ قَالَ يَقُولُ اللَّهُ تَبَارَكَ وَتَعَالَى فِيهِ{ قُتِلَ أَصْحَابُ الْأُخْدُودِ النَّارِ ذَاتِ الْوَقُودِ حَتَّى بَلَغَ الْعَزِيزِ الْحَمِيدِ }قَالَ فَأَمَّا الْغُلَامُ فَإِنَّهُ دُفِنَ فَيُذْكَرُ أَنَّهُ أُخْرِجَ فِي زَمَنِ عُمَرَ بْنِ الْخَطَّابِ وَأُصْبُعُهُ عَلَى صُدْغِهِ كَمَا وَضَعَهَا حِينَ قُتِلَقَالَ أَبُو عِيسَى هَذَا حَدِيثٌ حَسَنٌ غَرِيبٌ

După ce ne-a spus [lui Mahmud bin Ghailan] și [lui Abdu bin Humaid] că sensul este unul, ei au spus; ne-a spus [Abdur Razzaq] de la [Ma'mar] de la [Thabit Al Bunani] de la [Abdur Rahman bin Abu Laila] de la [Shuhaib], el a spus: Era o tradiție a Profetului, sallallaahu 'alaihi wasallam, că atunci când a îndeplinit Rugăciunea de Asr, a șoptit, iar termenul „șoptire”, conform unora dintre ei, este mișcarea ambelor buze ca și cum ar vorbi. Apoi a fost întrebat: O, Mesager al lui Allah, când îndepliniți Rugăciunea de Asr, șoptești. El a spus: „A fost un profet care și-a uimit poporul, apoi a spus: cine poate concura cu ei? Apoi Allah i-a dat o revelație: «Dă-le de ales între două lucruri, și anume îi voi pedepsi sau le voi împuternici dușmanii asupra lor?» apoi au ales pedeapsa, apoi Allah a hotărât moartea asupra lor, până când într-o singură zi au murit șaptezeci de mii de oameni”. Shuhaib a spus: Și când a povestit acest hadith, a povestit un alt hadith, el a spus: „A fost odată un rege care avea un șaman care practica șamanismul pentru el, atunci șamanul a spus: găsiți-mi un copil care înțelege repede, sau a spus el; cel deștept. Îl voi învăța cunoștințele mele, pentru că mi-e teamă să mor, astfel încât aceste cunoștințe să vă fie rupte și niciunul dintre voi să nu le știe”. El a spus: „Apoi i-au găsit un tânăr conform caracteristicilor pe care le-a menționat, i-au ordonat tânărului să vină și să se ducă la șaman. Tânărul s-a dus la el, în timp ce pe drumul său era un călugăr într-un loc de cult.” Ma'mar a spus: „Sunt sigur că ocupanții locurilor de cult din acea vreme erau musulmani. El a spus: „Apoi copilul l-a întrebat pe călugăr, de fiecare dată când trecea pe lângă el, acesta continua să-l întrebe, până când călugărul i-a spus, el a zis: Într-adevăr, mă închin lui Allah”. El a spus: „Copilul a început să locuiască în locul călugărului și adesea întârzia să meargă la șaman.” Așadar, șamanul a trimis un mesager la familia copilului cu esența mesajului; de fapt, aproape că nu a venit la mine. Apoi, copilul i-a spus asta călugărului. Călugărul i-a spus: dacă șamanul îți întreabă: unde ești? Spune-o doar: cu familia mea, iar dacă familia ta îți întreabă: unde ești? Spune-i că ești cu șamanul”. El a spus: „Când copilul era în această stare, a trecut brusc pe lângă un grup de oameni care fuseseră ținuți la loc de un animal. Unii dintre ei au spus că animalul era un leu”. El a spus: „Atunci copilul a luat o piatră și a spus: O, Allah, dacă ceea ce a spus călugărul este adevărat, atunci Te rog să mă lași să ucid animalul”. El a spus: „Apoi a aruncat și a ucis animalul. Apoi oamenii au spus: cine l-a ucis? Au spus: copilul. Așa că oamenii au fost surprinși și au spus: Într-adevăr, acest copil a învățat cunoștințe pe care nimeni nu le știe”. El a spus: „Atunci un orb a auzit aceasta, apoi i-a spus copilului; Dacă reușești să-mi redați vederea, atunci vei primi cutare bonus. Copilul a spus: „Nu vreau asta de la tine, dar ce crezi dacă îți revine vederea, vei crede în Cel care ți-a redat-o?” El a spus: „Da”. El a zis: „Apoi s-a rugat la Allah până când Allah i-a redat vederea. Atunci orbul a crezut, apoi cazul lor a ajuns la rege. Apoi a trimis mesageri la ei și au fost aduși. Regele a spus: „Într-adevăr, vă voi ucide pe fiecare dintre voi cu o crimă pe care nu am comis-o niciodată împotriva făptașului.” Apoi a poruncit să se aducă un călugăr și un orb, apoi a pus un ferăstrău în mijlocul capului unuia dintre ei și l-a ucis, iar pe celălalt cu o altă crimă. Apoi a poruncit să se aducă tânărul, apoi a spus: „Duceți-l pe un munte cutare și aruncați-l de pe vârf”. Apoi l-au dus pe munte. Când au ajuns în locul acela ca să arunce copilul de pe el, au căzut de pe munte până când nu a mai rămas nimic printre ei în afară de copil.” El a spus: „Apoi copilul s-a întors, iar regele le-a ordonat să fie dus la mare și apoi aruncat în mare. Copilul a fost dus în mare, apoi Allah i-a înecat pe oameni cu el și l-a salvat. Apoi copilul i-a spus regelui: „Nu mă poți ucide până nu mă răstigni și nu mă împușci. Când mă împuști, atunci spune: „În numele lui Allah, Domnul acestui copil”. Apoi a ordonat ca copilul să fie răstignit, așa că acesta a fost răstignit, apoi l-a împușcat și a spus: „BISMILLAAH ROBBU HAADZAL GHULAAM”, „în numele lui Allah, Domnul acestui copil”. El a spus: „Apoi copilul și-a dus mâna la frunte după ce a fost împușcat de o săgeată și a murit. Apoi oamenii au spus: „Într-adevăr, acest copil a învățat cunoștințe pe care nimeni nu le știe, așa că credem în Dumnezeu, acest copil”. El a spus: „Apoi i s-a spus regelui: „Ești nerăbdător să fii contrazis de trei oameni? Toată omenirea s-a întors împotriva ta”. El a spus: „Apoi a făcut un șanț mare, apoi a aruncat lemne de foc și foc în el, apoi i-a adunat pe oameni și a spus: «Pe oricine se întoarce de la religia sa, îl vom lăsa în pace, iar pe oricine nu se întoarce, îl vom arunca în acest foc.» Apoi a început să-i arunce în șanțuri”. El a spus: „Allah tabaraka wa ta'ala a spus documentând această istorie: «Să piară și să fie blestemați cei care fac șanțuri, care sunt aprinse cu lemne de foc, în timp ce stau în jurul lor, în timp ce sunt martori la ceea ce le fac credincioșilor. Și ei nu îi torturează pe credincioși decât pentru că aceștia cred în Allah, Cel Atotputernic, Cel Prea Lăudat». -QS. Alburuj 4-8-. El a spus: „Copilul a fost îngropat”. Și se spune că a fost scos din cimitir pe vremea lui Umar ibn Al Khattab cu degetele pe frunte, așa cum le pusese când a fost ucis. Abu Isa a spus: acesta este un hadith hasan gharib.”