Hadith reprezentativ
Urusan najih(keberhasilan), pada yang fasih
Imam Bukhari : 3577حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ سُلَيْمَانَ قَالَ حَدَّثَنِي ابْنُ وَهْبٍ قَالَ حَدَّثَنِي عُمَرُ أَنَّ سَالِمًا حَدَّثَهُ عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُمَرَ قَالَ مَا سَمِعْتُ عُمَرَلِشَيْءٍ قَطُّ يَقُولُ إِنِّي لَأَظُنُّهُ كَذَا إِلَّا كَانَ كَمَا يَظُنُّ بَيْنَمَا عُمَرُ جَالِسٌ إِذْ مَرَّ بِهِ رَجُلٌ جَمِيلٌ فَقَالَ لَقَدْ أَخْطَأَ ظَنِّي أَوْ إِنَّ هَذَا عَلَى دِينِهِ فِي الْجَاهِلِيَّةِ أَوْ لَقَدْ كَانَ كَاهِنَهُمْ عَلَيَّ الرَّجُلَ فَدُعِيَ لَهُ فَقَالَ لَهُ ذَلِكَ فَقَالَ مَا رَأَيْتُ كَالْيَوْمِ اسْتُقْبِلَ بِهِ رَجُلٌ مُسْلِمٌ قَالَ فَإِنِّي أَعْزِمُ عَلَيْكَ إِلَّا مَا أَخْبَرْتَنِي قَالَ كُنْتُ كَاهِنَهُمْ فِي الْجَاهِلِيَّةِ قَالَ فَمَا أَعْجَبُ مَا جَاءَتْكَ بِهِ جِنِّيَّتُكَ قَالَ بَيْنَمَا أَنَا يَوْمًا فِي السُّوقِ جَاءَتْنِي أَعْرِفُ فِيهَا الْفَزَعَ فَقَالَتْ أَلَمْ تَرَ الْجِنَّ وَإِبْلَاسَهَا وَيَأْسَهَا مِنْ بَعْدِ إِنْكَاسِهَا وَلُحُوقَهَا بِالْقِلَاصِ وَأَحْلَاسِهَا قَالَ عُمَرُ صَدَقَ بَيْنَمَا أَنَا نَائِمٌ عِنْدَ آلِهَتِهِمْ إِذْ جَاءَ رَجُلٌ بِعِجْلٍ فَذَبَحَهُ فَصَرَخَ بِهِ صَارِخٌ لَمْ أَسْمَعْ صَارِخًا قَطُّ أَشَدَّ صَوْتًا مِنْهُ يَقُولُ يَا جَلِيحْ أَمْرٌ نَجِيحْ رَجُلٌ فَصِيحْ يَقُولُ لَا إِلَهَ إِلَّا اللَّهُ فَوَثَبَ الْقَوْمُ قُلْتُ لَا أَبْرَحُ حَتَّى أَعْلَمَ مَا وَرَاءَ هَذَا ثُمَّ نَادَى يَا جَلِيحْ أَمْرٌ نَجِيحْ رَجُلٌ فَصِيحْ يَقُولُ لَا إِلَهَ إِلَّا اللَّهُ فَقُمْتُ فَمَا نَشِبْنَا أَنْ قِيلَ هَذَا نَبِيٌّ
Yahya bin Sulaiman ne-a spus, Ibn Wahb mi-a spus, Ibn Umar mi-a spus că Salim i-a povestit de la Abdullah bin Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) care a spus: „Nu l-am auzit niciodată pe Umar spunând, din niciun motiv: «Bănuiesc», cu excepția faptului că realitatea ar fi așa cum bănuia el. Într-o zi, Umar stătea când a trecut un bărbat chipeș. Umar a spus: «Bănuiala mea este greșită» sau «Acest om încă își respectă religia din vremea ignoranței» sau «El este ghicitorul lor. Aduceți-l aici». Bărbatul a fost chemat la Umar și acesta i-a împărtășit bănuiala sa și a spus: «Nu am mai văzut niciodată așa ceva ca astăzi, în care un musulman este confruntat cu o conversație». Umar a spus din nou: «Sunt sigur - de bănuiala mea - despre tine, dacă nu-mi spui altceva». Bărbatul a spus: «Am fost șamanul lor în timpul erei jahiliyyah». Umar a întrebat: «Care este cel mai uimitor lucru pe care ți l-a adus vreodată duhul tău?». Bărbatul a răspuns; „Într-o zi, când eram la piață, duhul a venit la mine. Știam că era speriat. Duhul a spus: «Nu știi că djinnul era în confuzie și disperare după ce s-a întors să vadă tinerele cămile în șeile lor?» Umar a spus: «Jin are dreptate. În timp ce dormeam lângă idolii lor, - într-un vis - a venit deodată un om aducând un vițel și l-a tăiat. Apoi cineva a strigat cu un strigăt pe care nu l-am mai auzit niciodată atât de tare ca vocea acelei persoane. El a spus: «O, jalih - cel care este serios în lupta împotriva inamicului - într-adevăr, chestiunea najih - succesul - aparține cuiva care este elocvent, care spune: «Laa ilaaha illallah»». Așa că oamenii au sărit surprinși. Am spus: «Nu-l voi părăsi până nu aflu ce se întâmplă în spatele tuturor acestor lucruri». Apoi, omul a strigat din nou: «O, omule înțelept, într-adevăr, treaba najih este cu cineva care este elocvent, care spune: «Laa ilaaha illallah»».” Așa că m-am ridicat și nu după mult timp s-a spus: „Acest om este Profetul”.