Hadith reprezentativ
Malaikat Jibril yang memancarkan air Zam-zam untuk Hajar dan Ismail
Imam Bukhari : 3113و حَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ عَنْ أَيُّوبَ السَّخْتِيَانِيِّ وَكَثِيرِ بْنِ كَثِيرِ بْنِ الْمُطَّلِبِ بْنِ أَبِي وَدَاعَةَ يَزِيدُ أَحَدُهُمَا عَلَى الْآخَرِ عَنْ سَعِيدِ بْنِ جُبَيْرٍ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ أَوَّلَ مَا اتَّخَذَ النِّسَاءُ الْمِنْطَقَ مِنْ قِبَلِ أُمِّ إِسْمَاعِيلَ اتَّخَذَتْ مِنْطَقًا لَتُعَفِّيَ أَثَرَهَا عَلَى سَارَةَ ثُمَّ جَاءَ بِهَا إِبْرَاهِيمُ وَبِابْنِهَا إِسْمَاعِيلَ وَهِيَ تُرْضِعُهُ حَتَّى وَضَعَهُمَا عِنْدَ الْبَيْتِ عِنْدَ دَوْحَةٍ فَوْقَ زَمْزَمَ فِي أَعْلَى الْمَسْجِدِ وَلَيْسَ بِمَكَّةَ يَوْمَئِذٍ أَحَدٌ وَلَيْسَ بِهَا مَاءٌ فَوَضَعَهُمَا هُنَالِكَ وَوَضَعَ عِنْدَهُمَا جِرَابًا فِيهِ تَمْرٌ وَسِقَاءً فِيهِ مَاءٌ ثُمَّ قَفَّى إِبْرَاهِيمُ مُنْطَلِقًا فَتَبِعَتْهُ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ فَقَالَتْ يَا إِبْرَاهِيمُ أَيْنَ تَذْهَبُ وَتَتْرُكُنَا بِهَذَا الْوَادِي الَّذِي لَيْسَ فِيهِ إِنْسٌ وَلَا شَيْءٌ فَقَالَتْ لَهُ ذَلِكَ مِرَارًا وَجَعَلَ لَا يَلْتَفِتُ إِلَيْهَا فَقَالَتْ لَهُ أَاللَّهُ الَّذِي أَمَرَكَ بِهَذَا قَالَ نَعَمْ قَالَتْ إِذَنْ لَا يُضَيِّعُنَا ثُمَّ رَجَعَتْ فَانْطَلَقَ إِبْرَاهِيمُ حَتَّى إِذَا كَانَ عِنْدَ الثَّنِيَّةِ حَيْثُ لَا يَرَوْنَهُ اسْتَقْبَلَ بِوَجْهِهِ الْبَيْتَ ثُمَّ دَعَا بِهَؤُلَاءِ الْكَلِمَاتِ وَرَفَعَ يَدَيْهِ فَقَالَ رَبِّ { إِنِّي أَسْكَنْتُ مِنْ ذُرِّيَّتِي بِوَادٍ غَيْرِ ذِي زَرْعٍ عِنْدَ بَيْتِكَ الْمُحَرَّمِ حَتَّى بَلَغَ يَشْكُرُونَ } وَجَعَلَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ تُرْضِعُ إِسْمَاعِيلَ وَتَشْرَبُ مِنْ ذَلِكَ الْمَاءِ حَتَّى إِذَا نَفِدَ مَا فِي السِّقَاءِ عَطِشَتْ وَعَطِشَ ابْنُهَا وَجَعَلَتْ تَنْظُرُ إِلَيْهِ يَتَلَوَّى أَوْ قَالَ يَتَلَبَّطُ فَانْطَلَقَتْ كَرَاهِيَةَ أَنْ تَنْظُرَ إِلَيْهِ فَوَجَدَتْ الصَّفَا أَقْرَبَ جَبَلٍ فِي الْأَرْضِ يَلِيهَا فَقَامَتْ عَلَيْهِ ثُمَّ اسْتَقْبَلَتْ الْوَادِيَ تَنْظُرُ هَلْ تَرَى أَحَدًا فَلَمْ تَرَ أَحَدًا فَهَبَطَتْ مِنْ الصَّفَا حَتَّى إِذَا بَلَغَتْ الْوَادِيَ رَفَعَتْ طَرَفَ دِرْعِهَا ثُمَّ سَعَتْ سَعْيَ الْإِنْسَانِ الْمَجْهُودِ حَتَّى جَاوَزَتْ الْوَادِيَ ثُمَّ أَتَتْ الْمَرْوَةَ فَقَامَتْ عَلَيْهَا وَنَظَرَتْ هَلْ تَرَى أَحَدًا فَلَمْ تَرَ أَحَدًا فَفَعَلَتْ ذَلِكَ سَبْعَ مَرَّاتٍ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَذَلِكَ سَعْيُ النَّاسِ بَيْنَهُمَا فَلَمَّا أَشْرَفَتْ عَلَى الْمَرْوَةِ سَمِعَتْ صَوْتًا فَقَالَتْ صَهٍ تُرِيدُ نَفْسَهَا ثُمَّ تَسَمَّعَتْ فَسَمِعَتْ أَيْضًا فَقَالَتْ قَدْ أَسْمَعْتَ إِنْ كَانَ عِنْدَكَ غِوَاثٌ فَإِذَا هِيَ بِالْمَلَكِ عِنْدَ مَوْضِعِ زَمْزَمَ فَبَحَثَ بِعَقِبِهِ أَوْ قَالَ بِجَنَاحِهِ حَتَّى ظَهَرَ الْمَاءُ فَجَعَلَتْ تُحَوِّضُهُ وَتَقُولُ بِيَدِهَا هَكَذَا وَجَعَلَتْ تَغْرِفُ مِنْ الْمَاءِ فِي سِقَائِهَا وَهُوَ يَفُورُ بَعْدَ مَا تَغْرِفُ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ يَرْحَمُ اللَّهُ أُمَّ إِسْمَاعِيلَ لَوْ تَرَكَتْ زَمْزَمَ أَوْ قَالَ لَوْ لَمْ تَغْرِفْ مِنْ الْمَاءِ لَكَانَتْ زَمْزَمُ عَيْنًا مَعِينًا قَالَ فَشَرِبَتْ وَأَرْضَعَتْ وَلَدَهَا فَقَالَ لَهَا الْمَلَكُ لَا تَخَافُوا الضَّيْعَةَ فَإِنَّ هَا هُنَا بَيْتَ اللَّهِ يَبْنِي هَذَا الْغُلَامُ وَأَبُوهُ وَإِنَّ اللَّهَ لَا يُضِيعُ أَهْلَهُ وَكَانَ الْبَيْتُ مُرْتَفِعًا مِنْ الْأَرْضِ كَالرَّابِيَةِ تَأْتِيهِ السُّيُولُ فَتَأْخُذُ عَنْ يَمِينِهِ وَشِمَالِهِ فَكَانَتْ كَذَلِكَ حَتَّى مَرَّتْ بِهِمْ رُفْقَةٌ مِنْ جُرْهُمَ أَوْ أَهْلُ بَيْتٍ مِنْ جُرْهُمَ مُقْبِلِينَ مِنْ طَرِيقِ كَدَاءٍ فَنَزَلُوا فِي أَسْفَلِ مَكَّةَ فَرَأَوْا طَائِرًا عَائِفًا فَقَالُوا إِنَّ هَذَا الطَّائِرَ لَيَدُورُ عَلَى مَاءٍ لَعَهْدُنَا بِهَذَا الْوَادِي وَمَا فِيهِ مَاءٌ فَأَرْسَلُوا جَرِيًّا أَوْ جَرِيَّيْنِ فَإِذَا هُمْ بِالْمَاءِ فَرَجَعُوا فَأَخْبَرُوهُمْ بِالْمَاءِ فَأَقْبَلُوا قَالَ وَأُمُّ إِسْمَاعِيلَ عِنْدَ الْمَاءِ فَقَالُوا أَتَأْذَنِينَ لَنَا أَنْ نَنْزِلَ عِنْدَكِ فَقَالَتْ نَعَمْ وَلَكِنْ لَا حَقَّ لَكُمْ فِي الْمَاءِ قَالُوا نَعَمْ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ قَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَأَلْفَى ذَلِكَ أُمَّ إِسْمَاعِيلَ وَهِيَ تُحِبُّ الْإِنْسَ فَنَزَلُوا وَأَرْسَلُوا إِلَى أَهْلِيهِمْ فَنَزَلُوا مَعَهُمْ حَتَّى إِذَا كَانَ بِهَا أَهْلُ أَبْيَاتٍ مِنْهُمْ وَشَبَّ الْغُلَامُ وَتَعَلَّمَ الْعَرَبِيَّةَ مِنْهُمْ وَأَنْفَسَهُمْ وَأَعْجَبَهُمْ حِينَ شَبَّ فَلَمَّا أَدْرَكَ زَوَّجُوهُ امْرَأَةً مِنْهُمْ وَمَاتَتْ أُمُّ إِسْمَاعِيلَ فَجَاءَ إِبْرَاهِيمُ بَعْدَمَا تَزَوَّجَ إِسْمَاعِيلُ يُطَالِعُ تَرِكَتَهُ فَلَمْ يَجِدْ إِسْمَاعِيلَ فَسَأَلَ امْرَأَتَهُ عَنْهُ فَقَالَتْ خَرَجَ يَبْتَغِي لَنَا ثُمَّ سَأَلَهَا عَنْ عَيْشِهِمْ وَهَيْئَتِهِمْ فَقَالَتْ نَحْنُ بِشَرٍّ نَحْنُ فِي ضِيقٍ وَشِدَّةٍ فَشَكَتْ إِلَيْهِ قَالَ فَإِذَا جَاءَ زَوْجُكِ فَاقْرَئِي عَلَيْهِ السَّلَامَ وَقُولِي لَهُ يُغَيِّرْ عَتَبَةَ بَابِهِ فَلَمَّا جَاءَ إِسْمَاعِيلُ كَأَنَّهُ آنَسَ شَيْئًا فَقَالَ هَلْ جَاءَكُمْ مِنْ أَحَدٍ قَالَتْ نَعَمْ جَاءَنَا شَيْخٌ كَذَا وَكَذَا فَسَأَلَنَا عَنْكَ فَأَخْبَرْتُهُ وَسَأَلَنِي كَيْفَ عَيْشُنَا فَأَخْبَرْتُهُ أَنَّا فِي جَهْدٍ وَشِدَّةٍ قَالَ فَهَلْ أَوْصَاكِ بِشَيْءٍ قَالَتْ نَعَمْ أَمَرَنِي أَنْ أَقْرَأَ عَلَيْكَ السَّلَامَ وَيَقُولُ غَيِّرْ عَتَبَةَ بَابِكَ قَالَ ذَاكِ أَبِي وَقَدْ أَمَرَنِي أَنْ أُفَارِقَكِ الْحَقِي بِأَهْلِكِ فَطَلَّقَهَا وَتَزَوَّجَ مِنْهُمْ أُخْرَى فَلَبِثَ عَنْهُمْ إِبْرَاهِيمُ مَا شَاءَ اللَّهُ ثُمَّ أَتَاهُمْ بَعْدُ فَلَمْ يَجِدْهُ فَدَخَلَ عَلَى امْرَأَتِهِ فَسَأَلَهَا عَنْهُ فَقَالَتْ خَرَجَ يَبْتَغِي لَنَا قَالَ كَيْفَ أَنْتُمْ وَسَأَلَهَا عَنْ عَيْشِهِمْ وَهَيْئَتِهِمْ فَقَالَتْ نَحْنُ بِخَيْرٍ وَسَعَةٍ وَأَثْنَتْ عَلَى اللَّهِ فَقَالَ مَا طَعَامُكُمْ قَالَتْ اللَّحْمُ قَالَ فَمَا شَرَابُكُمْ قَالَتْ الْمَاءُ قَالَ اللَّهُمَّ بَارِكْ لَهُمْ فِي اللَّحْمِ وَالْمَاءِ قَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ وَلَمْ يَكُنْ لَهُمْ يَوْمَئِذٍ حَبٌّ وَلَوْ كَانَ لَهُمْ دَعَا لَهُمْ فِيهِ قَالَ فَهُمَا لَا يَخْلُو عَلَيْهِمَا أَحَدٌ بِغَيْرِ مَكَّةَ إِلَّا لَمْ يُوَافِقَاهُ قَالَ فَإِذَا جَاءَ زَوْجُكِ فَاقْرَئِي عَلَيْهِ السَّلَامَ وَمُرِيهِ يُثْبِتُ عَتَبَةَ بَابِهِ فَلَمَّا جَاءَ إِسْمَاعِيلُ قَالَ هَلْ أَتَاكُمْ مِنْ أَحَدٍ قَالَتْ نَعَمْ أَتَانَا شَيْخٌ حَسَنُ الْهَيْئَةِ وَأَثْنَتْ عَلَيْهِ فَسَأَلَنِي عَنْكَ فَأَخْبَرْتُهُ فَسَأَلَنِي كَيْفَ عَيْشُنَا فَأَخْبَرْتُهُ أَنَّا بِخَيْرٍ قَالَ فَأَوْصَاكِ بِشَيْءٍ قَالَتْ نَعَمْ هُوَ يَقْرَأُ عَلَيْكَ السَّلَامَ وَيَأْمُرُكَ أَنْ تُثْبِتَ عَتَبَةَ بَابِكَ قَالَ ذَاكِ أَبِي وَأَنْتِ الْعَتَبَةُ أَمَرَنِي أَنْ أُمْسِكَكِ ثُمَّ لَبِثَ عَنْهُمْ مَا شَاءَ اللَّهُ ثُمَّ جَاءَ بَعْدَ ذَلِكَ وَإِسْمَاعِيلُ يَبْرِي نَبْلًا لَهُ تَحْتَ دَوْحَةٍ قَرِيبًا مِنْ زَمْزَمَ فَلَمَّا رَآهُ قَامَ إِلَيْهِ فَصَنَعَا كَمَا يَصْنَعُ الْوَالِدُ بِالْوَلَدِ وَالْوَلَدُ بِالْوَالِدِ ثُمَّ قَالَ يَا إِسْمَاعِيلُ إِنَّ اللَّهَ أَمَرَنِي بِأَمْرٍ قَالَ فَاصْنَعْ مَا أَمَرَكَ رَبُّكَ قَالَ وَتُعِينُنِي قَالَ وَأُعِينُكَ قَالَ فَإِنَّ اللَّهَ أَمَرَنِي أَنْ أَبْنِيَ هَا هُنَا بَيْتًا وَأَشَارَ إِلَى أَكَمَةٍ مُرْتَفِعَةٍ عَلَى مَا حَوْلَهَا قَالَ فَعِنْدَ ذَلِكَ رَفَعَا الْقَوَاعِدَ مِنْ الْبَيْتِ فَجَعَلَ إِسْمَاعِيلُ يَأْتِي بِالْحِجَارَةِ وَإِبْرَاهِيمُ يَبْنِي حَتَّى إِذَا ارْتَفَعَ الْبِنَاءُ جَاءَ بِهَذَا الْحَجَرِ فَوَضَعَهُ لَهُ فَقَامَ عَلَيْهِ وَهُوَ يَبْنِي وَإِسْمَاعِيلُ يُنَاوِلُهُ الْحِجَارَةَ وَهُمَا يَقُولَانِ { رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ } قَالَ فَجَعَلَا يَبْنِيَانِ حَتَّى يَدُورَا حَوْلَ الْبَيْتِ وَهُمَا يَقُولَانِ { رَبَّنَا تَقَبَّلْ مِنَّا إِنَّكَ أَنْتَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ }
Și mi s-a spus că [Abdullah bin Muhammad] ne-a spus că [Abdur Razzaq] ne-a informat [Ma'mar] de la [Ayyub as-Sakhtiyaniy] și [Katsir bin Katsir bin Al Muthallib bin Abi Wada'ah] se completează reciproc, după cum [Sa'id bin Jubair] a spus [Ibn 'Abbas radliallahu 'anhuma]: „Prima femeie care a folosit o centură a fost mama profetului Isma'il Alaihissalam. Ea a folosit-o pentru a acoperi urmele Sarei, apoi Ibrahim Alaihissalam a luat-o împreună cu fiul ei, Isma'il, care la acea vreme mama lui încă îl alăpta, până când Ibrahim Alaihissalam i-a așezat pe amândoi lângă Casa lui Allah - Ka'bah - într-o colibă deasupra Zamzam, la capătul Masjidil Haram. La acea vreme, în Mecca nu locuia nimeni acolo și nu era apă.” Ibrahim i-a așezat pe amândoi acolo și a lăsat un fel de sac cu curmale și o pungă/borcan cu apă. Apoi Ibrahim s-a dus să-i lase pe amândoi. Mama lui Isma'il l-a urmat și a spus: „O, Ibrahim, unde te duci? Ai inima să ne lași în această vale unde nu este nimeni și nimic?” Mama lui Isma'il a repetat întrebarea iar și iar, până când, în cele din urmă, Ibrahim nu s-a mai uitat la ea. În cele din urmă, mama lui Isma'il a întrebat: „Ți-a poruncit Allah despre toate acestea?” Ibrahim a răspuns: „Da”. Mama lui Isma'il a spus: „Atunci, Allah nu ne va abandona.” Apoi mama lui Isma'il s-a întors și Ibrahim și-a continuat călătoria până când, ajungând la un deal și oamenii nu-l mai puteau vedea, Ibrahim s-a întors spre Kaaba și s-a rugat pentru ei cu mai multe propoziții de rugăciune, ridicând ambele mâini, spunând: „Rabi, - „într-adevăr, am așezat unii dintre urmașii mei într-o vale fără plante lângă casa Ta sfântă” - până când își vor reveni - fie ca ei să devină slujitori recunoscători - - QS Ibrahim versetul 37. Apoi, mama lui Isma'il a început să-și alăpteze copilul și să bea din rezerva de apă până când, atunci când apa din geriba s-a terminat, i-a fost sete și la fel și copilului ei. Apoi s-a uitat la Isma'il, bebelușul care se zbătea, sau a spus editorial: „Se rostogolește pe pământ”. Apoi, Hajar l-a părăsit pe Isma'il și nu a mai suportat să-i vadă starea. Așa că s-a dus la Dealul Shafaa, ca muntele cel mai apropiat de el. A stat acolo și s-a întors spre vale în speranța că va vedea oameni acolo, dar nu a văzut pe nimeni. Așa că a coborât de pe dealul Safaa și, când a ajuns în vale, și-a suflecat tivul veșmântului și s-a zbătut ca o persoană care se zbate până când a reușit să traverseze valea și a ajuns la dealul Marwah și a stat acolo, privind să vadă dacă este cineva acolo, dar nu a văzut pe nimeni. A făcut asta de șapte ori - între dealurile Safa și Marwah -. Ibn 'Abbas radillallahu 'anhu a spus: Profetul, sallallaahu 'alaihi wasallam, a spus: „Aceasta este sa'iy pe care o persoană - care efectuează Hajj - trebuie să o facă între cele două dealuri.” Când a ajuns în vârful Marwah, a auzit o voce, apoi și-a spus „taci”, ceea ce Hajar însemna ea însăși. Apoi a încercat să asculte și a putut auzi din nou vocea și a spus: „Ți-ai făcut vocea auzită dacă vrei să ceri ajutor”. S-a dovedit că vocea era vocea îngerului - Gabriel 'Alaihissalam - care era lângă Zamzam, apoi Gabriel a răzuit apa cu călcâiul sau a spus: cu aripile ei până când apa a țâșnit. Mama lui Isma'il a început să facă un rezervor de apă cu mâinile ei, adică adunând apă și punând-o în urnă, în timp ce apa continua să țâșnească puternic după ce fusese adunată. Ibn 'Abbas radliallahu 'anhuma a spus: Profetul, sallallaahu 'alaihi wasallam, a spus: „Fie ca Allah să aibă milă de Umm Isma'il - Siti Hajar - pentru că, dacă ar părăsi Zamzam”, sau cuvintele Lui: „dacă nu ar aduna imediat apa, apa Zamzam s-ar transforma cu siguranță în apă curgătoare”. În cele din urmă, a putut să bea apă și să-și alăpteze din nou copilul. Apoi, îngerul i-a spus: „Nu te teme să fii abandonată, pentru că aceasta este casa lui Allah, care va fi construită de acest copil și de tatăl său și, într-adevăr, Allah nu-Și va risipi slujitorii”. La acea vreme, Kaaba Baitullah era poziționată puțin mai sus decât pământul, ca un mic deal, care, atunci când venea o inundație, se eroda din dreapta și din stânga. Mama lui Isma'il, Hajar, a continuat să trăiască așa până când un grup de oameni din tribul Jurhum sau familia Jurhum au venit de pe ruta dealului Kadaa și s-au oprit în aval de Mecca când au văzut o pasăre zburând în jur. Au exclamat: „Această pasăre trebuie să încercuiască apa, pentru că încercuiește apa, chiar dacă știm sigur că nu există apă în această vale”. În cele din urmă, au trimis unul sau doi oameni care au alergat repede și, se pare, au găsit apă. S-au întors și au raportat prezența apei și apoi au venit la apă. El a spus: „În acel moment, doamna Isma'il era lângă apă”. Ei i-au spus: „Ne veți permite să ne oprim pe la voi aici?”. Doamna Isma'il a spus: „Da, puteți, dar nu aveți dreptul să aveți apă”. Ei au spus: „Bine”. Ibn 'Abbas, fie ca Allah să fie mulțumit de el, a spus: Profetul, sallallaahu alaihi wasallam, a spus: „Mama lui Isma'il s-a bucurat de acest eveniment, pentru că erau oameni care locuiau cu ea”. „În cele din urmă, au locuit acolo și au trimis mesageri familiilor lor pentru a-i invita să locuiască acolo împreună.” Când familiile lor locuiau cu Hajar, iar Isma'il era tânăr, a învățat să vorbească arabă de la ei și chiar a devenit cea mai valoroasă și mai magică persoană dintre ei. Apoi Isma'il a crescut și a devenit un tânăr care a fost plăcut de ei. Când au crescut, l-au căsătorit pe Isma'il cu o femeie de-a lor și, la scurt timp după aceea, mama lui Isma'il a murit. Mai târziu, Ibrahim a venit după ce Isma'il s-a căsătorit pentru a afla ce lăsase în urmă, dar nu l-a găsit pe Isma'il. Ibrahim a întrebat-o pe soția lui Isma'il despre Isma'il. Soția lui a răspuns: „Era plecat, câștigându-și existența pentru noi.” Apoi Ibrahim a întrebat despre viața și circumstanțele lor. Soția lui Isma'il a răspuns: „Am experimentat multe rele și viețile noastre au fost înguste și pline de mari suferințe”. Soția lui Isma'il s-a plâns de viața pe care o duceau ea și soțul ei lui Ibrahim. Ibrahim a spus: „Mai târziu, când va veni soțul tău, transmite-i salutările mele și spune-i să-și schimbe ușa casei.” Când a venit Isma'il, a simțit ceva, așa că a întrebat-o pe soția sa: „A venit cineva la tine?”. Soția sa a răspuns: „Da. Mai devreme a fost un bătrân ca acesta în această situație, care a venit la noi și a întrebat despre tine, apoi i-am explicat, iar el m-a întrebat despre situația vieții noastre, așa că i-am explicat că trăiam în epuizare și suferință”. Isma'il a întrebat: „Ți-a dat acea persoană un mesaj despre ceva?”. Soția sa a răspuns: „Da. Mi-a ordonat să-ți transmit salutările sale și ți-a spus să schimbi ușa casei tale.” Isma'il a spus: „El este tatăl meu și într-adevăr mi-a ordonat să divorțez de tine, astfel încât să te poți întoarce la familia ta”. Așa că Isma'il a divorțat de soția sa. Apoi Isma'il s-a recăsătorit cu o altă femeie dintre oameni, apoi Ibrahim a plecat din nou, lăsându-i în timpul pe care Allah l-a vrut și după aceea s-a întors să-i întâmpine, dar nu l-a găsit pe Isma'il până când, în cele din urmă, nu s-a dus la soția lui Isma'il și a întrebat-o despre Isma'il. Soția sa a răspuns: „Era plecat câștigându-și existența pentru noi.” Apoi Ibrahim a întrebat din nou: „Ce mai faceți?”. A întrebat-o pe soția lui Isma'il despre viața și condițiile lor de viață. Soția sa a răspuns: „Suntem întotdeauna bine și suficienți”. Soția lui Isma'il L-a lăudat pe Allah. Ibrahim a întrebat: „Ce mâncați?”. Soția lui Isma'il a răspuns: „Carne”. Ibrahim a întrebat din nou: „Ce beți?”. Soția lui Isma'il a răspuns: „Apă”. Așa că Avraam s-a rugat: „O, Allah, binecuvântează-i în carnea și apa lor”. Profetul, sallallaahu alaihi wasallam, a spus: „Pe atunci nu existau cereale în Mecca și, dacă ar fi existat, Ibrahim s-ar fi rugat pentru ele”. El spune: „Și din rugăciunea lui Avraam despre carne și apă, nimeni în afară de oamenii din Mecca nu s-a plâns dacă tot ce primeau era carne și apă”. Ibrahim a spus apoi: „Când va veni soțul tău, transmite-i salutările mele și poruncește-i să întărească ușa casei sale”. Când a venit Isma'il, a spus: „A venit cineva la tine?”. Soția sa a răspuns: „O, Allah, binecuvântează-i în carnea și apa lor”. „Da. Chiar acum a venit la noi un bătrân cu o înfățișare foarte frumoasă.” Soția lui l-a admirat pe Ibrahim. M-a întrebat despre tine, așa că i-am explicat, apoi m-a întrebat despre starea vieții noastre, așa că i-am răspuns că sunt bine.” Isma'il a întrebat: „Ți-a dat acea persoană un mesaj despre ceva?” Soția lui a răspuns: „Da. Mi-a ordonat să-ți transmit salutările sale și ți-a spus să apăr ușile casei tale.” Isma'il a spus: „El este tatăl meu, iar ușa în cauză ești tu. Mi-a ordonat să te apăr.” Apoi Ibrahim i-a părăsit din nou pentru o anumită perioadă de timp, așa cum a vrut Allah, apoi s-a întors după aceea când Isma'il și-a îndreptat săgeata sub un copac de lângă Zamzam. Când l-a văzut, s-a apropiat imediat de el și s-a comportat ca un tată față de copilul său și ca un fiu față de tatăl său, apoi a spus: „O, Isma'il, Allah mi-a poruncit un ordin.” Isma'il a spus: „Fă ce poruncește Domnul tău.” Ibrahim a spus din nou: „Mă vei ajuta?” Isma'il a spus: „Da, te voi ajuta.” Ibrahim a spus: „Allah mi-a poruncit să construiesc o casă în acest loc”. Ibrahim a arătat spre un loc destul de înalt în comparație cu împrejurimile.” Naratorul a spus: „Din acel loc, cei doi au ridicat fundațiile Baitullah, Isma'il a lucrat pentru a căra pietrele, în timp ce Ibrahim le-a asamblat - le-a construit - până când atunci când clădirea a fost înaltă, Isma'il a venit cu această piatră și apoi a așezat-o pentru Ibrahim, ca acesta să se poată urca pe ea, în timp ce Isma'il dădea pietrele.” Amândoi au lucrat în timp ce spuneau rugăciunea: - „Domnul nostru, primește - mila - de la noi, într-adevăr, Tu ești Atotcunoscător și Atotcunoscător”. Cei doi au continuat să construiască până când au înconjurat Baitullah și amândoi au continuat să recite rugăciuni: - „Domnul nostru, primește - mila - de la noi, într-adevăr, Tu ești Atotcunoscător și Atotcunoscător”-. -QS. Albaqarah 127-.