Hadith reprezentativ
Nabi tidak tahu apa yang terjadi dengan aisyah pada peristiwa fitnah bohong, sampai turun ayat membelanya
Imam Bukhari : 4381حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ بُكَيْرٍ حَدَّثَنَا اللَّيْثُ عَنْ يُونُسَ عَنْ ابْنِ شِهَابٍ قَالَ أَخْبَرَنِي عُرْوَةُ بْنُ الزُّبَيْرِ وَسَعِيدُ بْنُ الْمُسَيَّبِ وَعَلْقَمَةُ بْنُ وَقَّاصٍ وَعُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ بْنِ مَسْعُودٍ عَنْ حَدِيثِ عَائِشَةَ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهَا زَوْجِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ حِينَ قَالَ لَهَا أَهْلُ الْإِفْكِ مَا قَالُوا فَبَرَّأَهَا اللَّهُ مِمَّا قَالُوا وَكُلٌّ حَدَّثَنِي طَائِفَةً مِنْ الْحَدِيثِ وَبَعْضُ حَدِيثِهِمْ يُصَدِّقُ بَعْضًا وَإِنْ كَانَ بَعْضُهُمْ أَوْعَى لَهُ مِنْ بَعْضٍ الَّذِي حَدَّثَنِي عُرْوَةُ عَنْ عَائِشَةَ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهَا أَنَّ عَائِشَةَ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهَا زَوْجَ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ قَالَتْكَانَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ إِذَا أَرَادَ أَنْ يَخْرُجَ أَقْرَعَ بَيْنَ أَزْوَاجِهِ فَأَيَّتُهُنَّ خَرَجَ سَهْمُهَا خَرَجَ بِهَا رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ مَعَهُ قَالَتْ عَائِشَةُ فَأَقْرَعَ بَيْنَنَا فِي غَزْوَةٍ غَزَاهَا فَخَرَجَ سَهْمِي فَخَرَجْتُ مَعَ رَسُولِ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ بَعْدَمَا نَزَلَ الْحِجَابُ فَأَنَا أُحْمَلُ فِي هَوْدَجِي وَأُنْزَلُ فِيهِ فَسِرْنَا حَتَّى إِذَا فَرَغَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ مِنْ غَزْوَتِهِ تِلْكَ وَقَفَلَ وَدَنَوْنَا مِنْ الْمَدِينَةِ قَافِلِينَ آذَنَ لَيْلَةً بِالرَّحِيلِ فَقُمْتُ حِينَ آذَنُوا بِالرَّحِيلِ فَمَشَيْتُ حَتَّى جَاوَزْتُ الْجَيْشَ فَلَمَّا قَضَيْتُ شَأْنِي أَقْبَلْتُ إِلَى رَحْلِي فَإِذَا عِقْدٌ لِي مِنْ جَزْعِ ظَفَارِ قَدْ انْقَطَعَ فَالْتَمَسْتُ عِقْدِي وَحَبَسَنِي ابْتِغَاؤُهُ وَأَقْبَلَ الرَّهْطُ الَّذِينَ كَانُوا يَرْحَلُونَ لِي فَاحْتَمَلُوا هَوْدَجِي فَرَحَلُوهُ عَلَى بَعِيرِي الَّذِي كُنْتُ رَكِبْتُ وَهُمْ يَحْسِبُونَ أَنِّي فِيهِ وَكَانَ النِّسَاءُ إِذْ ذَاكَ خِفَافًا لَمْ يُثْقِلْهُنَّ اللَّحْمُ إِنَّمَا تَأْكُلُ الْعُلْقَةَ مِنْ الطَّعَامِ فَلَمْ يَسْتَنْكِرْ الْقَوْمُ خِفَّةَ الْهَوْدَجِ حِينَ رَفَعُوهُ وَكُنْتُ جَارِيَةً حَدِيثَةَ السِّنِّ فَبَعَثُوا الْجَمَلَ وَسَارُوا فَوَجَدْتُ عِقْدِي بَعْدَمَا اسْتَمَرَّ الْجَيْشُ فَجِئْتُ مَنَازِلَهُمْ وَلَيْسَ بِهَا دَاعٍ وَلَا مُجِيبٌ فَأَمَمْتُ مَنْزِلِي الَّذِي كُنْتُ بِهِ وَظَنَنْتُ أَنَّهُمْ سَيَفْقِدُونِي فَيَرْجِعُونَ إِلَيَّ فَبَيْنَا أَنَا جَالِسَةٌ فِي مَنْزِلِي غَلَبَتْنِي عَيْنِي فَنِمْتُ وَكَانَ صَفْوَانُ بْنُ الْمُعَطَّلِ السُّلَمِيُّ ثُمَّ الذَّكْوَانِيُّ مِنْ وَرَاءِ الْجَيْشِ فَأَدْلَجَ فَأَصْبَحَ عِنْدَ مَنْزِلِي فَرَأَى سَوَادَ إِنْسَانٍ نَائِمٍ فَأَتَانِي فَعَرَفَنِي حِينَ رَآنِي وَكَانَ رَآنِي قَبْلَ الْحِجَابِ فَاسْتَيْقَظْتُ بِاسْتِرْجَاعِهِ حِينَ عَرَفَنِي فَخَمَّرْتُ وَجْهِي بِجِلْبَابِي وَ وَاللَّهِ مَا كَلَّمَنِي كَلِمَةً وَلَا سَمِعْتُ مِنْهُ كَلِمَةً غَيْرَ اسْتِرْجَاعِهِ حَتَّى أَنَاخَ رَاحِلَتَهُ فَوَطِئَ عَلَى يَدَيْهَا فَرَكِبْتُهَا فَانْطَلَقَ يَقُودُ بِي الرَّاحِلَةَ حَتَّى أَتَيْنَا الْجَيْشَ بَعْدَمَا نَزَلُوا مُوغِرِينَ فِي نَحْرِ الظَّهِيرَةِ فَهَلَكَ مَنْ هَلَكَ وَكَانَ الَّذِي تَوَلَّى الْإِفْكَ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ أُبَيٍّ ابْنَ سَلُولَ فَقَدِمْنَا الْمَدِينَةَ فَاشْتَكَيْتُ حِينَ قَدِمْتُ شَهْرًا وَالنَّاسُ يُفِيضُونَ فِي قَوْلِ أَصْحَابِ الْإِفْكِ لَا أَشْعُرُ بِشَيْءٍ مِنْ ذَلِكَ وَهُوَ يَرِيبُنِي فِي وَجَعِي أَنِّي لَا أَعْرِفُ مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ اللَّطَفَ الَّذِي كُنْتُ أَرَى مِنْهُ حِينَ أَشْتَكِي إِنَّمَا يَدْخُلُ عَلَيَّ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَيُسَلِّمُ ثُمَّ يَقُولُ كَيْفَ تِيكُمْ ثُمَّ يَنْصَرِفُ فَذَاكَ الَّذِي يَرِيبُنِي وَلَا أَشْعُرُ بِالشَّرِّ حَتَّى خَرَجْتُ بَعْدَمَا نَقَهْتُ فَخَرَجَتْ مَعِي أُمُّ مِسْطَحٍ قِبَلَ الْمَنَاصِعِ وَهُوَ مُتَبَرَّزُنَا وَكُنَّا لَا نَخْرُجُ إِلَّا لَيْلًا إِلَى لَيْلٍ وَذَلِكَ قَبْلَ أَنْ نَتَّخِذَ الْكُنُفَ قَرِيبًا مِنْ بُيُوتِنَا وَأَمْرُنَا أَمْرُ الْعَرَبِ الْأُوَلِ فِي التَّبَرُّزِ قِبَلَ الْغَائِطِ فَكُنَّا نَتَأَذَّى بِالْكُنُفِ أَنْ نَتَّخِذَهَا عِنْدَ بُيُوتِنَا فَانْطَلَقْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ وَهِيَ ابْنَةُ أَبِي رُهْمِ بْنِ عَبْدِ مَنَافٍ وَأُمُّهَا بِنْتُ صَخْرِ بْنِ عَامِرٍ خَالَةُ أَبِي بَكْرٍ الصِّدِّيقِ وَابْنُهَا مِسْطَحُ بْنُ أُثَاثَةَ فَأَقْبَلْتُ أَنَا وَأُمُّ مِسْطَحٍ قِبَلَ بَيْتِي وَقَدْ فَرَغْنَا مِنْ شَأْنِنَا فَعَثَرَتْ أُمُّ مِسْطَحٍ فِي مِرْطِهَا فَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ فَقُلْتُ لَهَا بِئْسَ مَا قُلْتِ أَتَسُبِّينَ رَجُلًا شَهِدَ بَدْرًا قَالَتْ أَيْ هَنْتَاهْ أَوَلَمْ تَسْمَعِي مَا قَالَ قَالَتْ قُلْتُ وَمَا قَالَ فَأَخْبَرَتْنِي بِقَوْلِ أَهْلِ الْإِفْكِ فَازْدَدْتُ مَرَضًا عَلَى مَرَضِي فَلَمَّا رَجَعْتُ إِلَى بَيْتِي وَدَخَلَ عَلَيَّ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ تَعْنِي سَلَّمَ ثُمَّ قَالَ كَيْفَ تِيكُمْ فَقُلْتُ أَتَأْذَنُ لِي أَنْ آتِيَ أَبَوَيَّ قَالَتْ وَأَنَا حِينَئِذٍ أُرِيدُ أَنْ أَسْتَيْقِنَ الْخَبَرَ مِنْ قِبَلِهِمَا قَالَتْ فَأَذِنَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَجِئْتُ أَبَوَيَّ فَقُلْتُ لِأُمِّي يَا أُمَّتَاهْ مَا يَتَحَدَّثُ النَّاسُ قَالَتْ يَا بُنَيَّةُ هَوِّنِي عَلَيْكِ فَوَاللَّهِ لَقَلَّمَا كَانَتْ امْرَأَةٌ قَطُّ وَضِيئَةٌ عِنْدَ رَجُلٍ يُحِبُّهَا وَلَهَا ضَرَائِرُ إِلَّا كَثَّرْنَ عَلَيْهَا قَالَتْ فَقُلْتُ سُبْحَانَ اللَّهِ أَوَلَقَدْ تَحَدَّثَ النَّاسُ بِهَذَا قَالَتْ فَبَكَيْتُ تِلْكَ اللَّيْلَةَ حَتَّى أَصْبَحْتُ لَا يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ وَلَا أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ حَتَّى أَصْبَحْتُ أَبْكِي فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ عَلِيَّ بْنَ أَبِي طَالِبٍ وَأُسَامَةَ بْنَ زَيْدٍ رَضِيَ اللَّهُ عَنْهُمَا حِينَ اسْتَلْبَثَ الْوَحْيُ يَسْتَأْمِرُهُمَا فِي فِرَاقِ أَهْلِهِ قَالَتْ فَأَمَّا أُسَامَةُ بْنُ زَيْدٍ فَأَشَارَ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ بِالَّذِي يَعْلَمُ مِنْ بَرَاءَةِ أَهْلِهِ وَبِالَّذِي يَعْلَمُ لَهُمْ فِي نَفْسِهِ مِنْ الْوُدِّ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَهْلَكَ وَلَا نَعْلَمُ إِلَّا خَيْرًا وَأَمَّا عَلِيُّ بْنُ أَبِي طَالِبٍ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ لَمْ يُضَيِّقْ اللَّهُ عَلَيْكَ وَالنِّسَاءُ سِوَاهَا كَثِيرٌ وَإِنْ تَسْأَلْ الْجَارِيَةَ تَصْدُقْكَ قَالَتْ فَدَعَا رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ بَرِيرَةَ فَقَالَ أَيْ بَرِيرَةُ هَلْ رَأَيْتِ مِنْ شَيْءٍ يَرِيبُكِ قَالَتْ بَرِيرَةُ لَا وَالَّذِي بَعَثَكَ بِالْحَقِّ إِنْ رَأَيْتُ عَلَيْهَا أَمْرًا أَغْمِصُهُ عَلَيْهَا أَكْثَرَ مِنْ أَنَّهَا جَارِيَةٌ حَدِيثَةُ السِّنِّ تَنَامُ عَنْ عَجِينِ أَهْلِهَا فَتَأْتِي الدَّاجِنُ فَتَأْكُلُهُ فَقَامَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَاسْتَعْذَرَ يَوْمَئِذٍ مِنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أُبَيٍّ ابْنِ سَلُولَ قَالَتْ فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ وَهُوَ عَلَى الْمِنْبَرِ يَا مَعْشَرَ الْمُسْلِمِينَ مَنْ يَعْذِرُنِي مِنْ رَجُلٍ قَدْ بَلَغَنِي أَذَاهُ فِي أَهْلِ بَيْتِي فَوَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَى أَهْلِي إِلَّا خَيْرًا وَلَقَدْ ذَكَرُوا رَجُلًا مَا عَلِمْتُ عَلَيْهِ إِلَّا خَيْرًا وَمَا كَانَ يَدْخُلُ عَلَى أَهْلِي إِلَّا مَعِي فَقَامَ سَعْدُ بْنُ مُعَاذٍ الْأَنْصَارِيُّ فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ أَنَا أَعْذِرُكَ مِنْهُ إِنْ كَانَ مِنْ الْأَوْسِ ضَرَبْتُ عُنُقَهُ وَإِنْ كَانَ مِنْ إِخْوَانِنَا مِنْ الْخَزْرَجِ أَمَرْتَنَا فَفَعَلْنَا أَمْرَكَ قَالَتْ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ عُبَادَةَ وَهُوَ سَيِّدُ الْخَزْرَجِ وَكَانَ قَبْلَ ذَلِكَ رَجُلًا صَالِحًا وَلَكِنْ احْتَمَلَتْهُ الْحَمِيَّةُ فَقَالَ لِسَعْدٍ كَذَبْتَ لَعَمْرُ اللَّهِ لَا تَقْتُلُهُ وَلَا تَقْدِرُ عَلَى قَتْلِهِ فَقَامَ أُسَيْدُ بْنُ حُضَيْرٍ وَهُوَ ابْنُ عَمِّ سَعْدِ بْنِ مُعَاذٍ فَقَالَ لِسَعْدِ بْنِ عُبَادَةَ كَذَبْتَ لَعَمْرُ اللَّهِ لَنَقْتُلَنَّهُ فَإِنَّكَ مُنَافِقٌ تُجَادِلُ عَنْ الْمُنَافِقِينَ فَتَثَاوَرَ الْحَيَّانِ الْأَوْسُ وَالْخَزْرَجُ حَتَّى هَمُّوا أَنْ يَقْتَتِلُوا وَرَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ قَائِمٌ عَلَى الْمِنْبَرِ فَلَمْ يَزَلْ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ يُخَفِّضُهُمْ حَتَّى سَكَتُوا وَسَكَتَ قَالَتْ فَبَكَيْتُ يَوْمِي ذَلِكَ لَا يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ وَلَا أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ قَالَتْ فَأَصْبَحَ أَبَوَايَ عِنْدِي وَقَدْ بَكَيْتُ لَيْلَتَيْنِ وَيَوْمًا لَا أَكْتَحِلُ بِنَوْمٍ وَلَا يَرْقَأُ لِي دَمْعٌ يَظُنَّانِ أَنَّ الْبُكَاءَ فَالِقٌ كَبِدِي قَالَتْ فَبَيْنَمَا هُمَا جَالِسَانِ عِنْدِي وَأَنَا أَبْكِي فَاسْتَأْذَنَتْ عَلَيَّ امْرَأَةٌ مِنْ الْأَنْصَارِ فَأَذِنْتُ لَهَا فَجَلَسَتْ تَبْكِي مَعِي قَالَتْ فَبَيْنَا نَحْنُ عَلَى ذَلِكَ دَخَلَ عَلَيْنَا رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فَسَلَّمَ ثُمَّ جَلَسَ قَالَتْ وَلَمْ يَجْلِسْ عِنْدِي مُنْذُ قِيلَ مَا قِيلَ قَبْلَهَا وَقَدْ لَبِثَ شَهْرًا لَا يُوحَى إِلَيْهِ فِي شَأْنِي قَالَتْ فَتَشَهَّدَ رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ حِينَ جَلَسَ ثُمَّ قَالَ أَمَّا بَعْدُ يَا عَائِشَةُ فَإِنَّهُ قَدْ بَلَغَنِي عَنْكِ كَذَا وَكَذَا فَإِنْ كُنْتِ بَرِيئَةً فَسَيُبَرِّئُكِ اللَّهُ وَإِنْ كُنْتِ أَلْمَمْتِ بِذَنْبٍ فَاسْتَغْفِرِي اللَّهَ وَتُوبِي إِلَيْهِ فَإِنَّ الْعَبْدَ إِذَا اعْتَرَفَ بِذَنْبِهِ ثُمَّ تَابَ إِلَى اللَّهِ تَابَ اللَّهُ عَلَيْهِ قَالَتْ فَلَمَّا قَضَى رَسُولُ اللَّهِ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ مَقَالَتَهُ قَلَصَ دَمْعِي حَتَّى مَا أُحِسُّ مِن
[Yahya bin Bukair] ne-a spus [Al Laits] de la [Yunus] de la [Ibn Shihab] că el a spus: „M-a informat ['Urwah bin Az Zubair], [Sa'id bin Al Musayyab], ['Alqamah bin Waqqash] și ['Ubaidullah bin 'Abdullah bin 'Utbah bin Mas'ud] din povestea lui ['Aisyah radliallahu 'anha], soția Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), că atunci când oamenii care o calomniau răspândeau bârfe despre ea cu tot ce spuneau, Allah a explicat că s-a absolvit de aceste acuzații. Un grup de oameni au spus povești despre mine în grămadă, unii dintre ei primind povestea incidentului de la alții, astfel încât povestea părea să devină puternică, până când am memorat cuvintele fiecăruia pe care mi l-au spus, iar unele dintre povești le-au confirmat pe celelalte.” Din Urwah, mi-a povestit de la Aisyah, soția Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa!) că atunci când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa!) a vrut să călătorească, a tras la sorți între soțiile sale. Cine trage la loterie, acela este cel care merge cu Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa!). Aisha a spus: „Apoi a tras la sorți între noi într-o bătălie și săgețile mele au ieșit la sorți, așa că am mers cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui!). Acest incident s-a întâmplat după revelația versetului despre hijab. Apoi am fost luată în a doua mea călătorie. La mijlocul călătoriei, am coborât până când Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui!) a terminat un război și s-a întors la Medina. Într-o seară eram cu un grup de musulmani. Când au adormit, m-am ridicat și am mers până am fost în fața lor. După ce mi-am terminat de făcut treaba, m-am întors să mă alătur grupului de musulmani.” Când mi-am pipăit pieptul, s-a dovedit că colierul meu, care provenea din Zhafar, Yemen, era rupt. Așa că m-am întors și mi-am căutat colierul, dar căutarea m-a întârziat. Și grupul de oameni care aduseseră vălul meu plecase deja. Mergeau cu el pe cămila mea, pe care obișnuiam să călăresc. Credeau că eram deja înăuntru.” Aisha a spus: „Pe atunci, soțiile lui erau slabe și ușoare, pentru că nu mâncau niciodată carne. Dar mâncau doar mâncare ușoară. Așadar, nimeni nu bănuia greutatea vălului când mergeau și îl cărau. Mai mult, eram încă mică pe atunci. În cele din urmă, și-au luat cămilele și au mers - continuându-și călătoria -. Mi-am găsit colierul când a trecut armata. Așa că, când am ajuns la locurile lor, nimeni nu i-a strigat și nimeni nu a răspuns. Apoi m-am întors la locul meu unde stătusem. Speram că cineva din armata musulmană mă va găsi și se va întoarce să mă ia. Când m-am așezat, m-am simțit somnoroasă și am adormit.” Între timp, Shafwan bin Mu'atthal Assulami și oamenii lui Dzakwan au rămas în spatele trupelor - verificând dacă a mai rămas cineva în urmă -. Au mers pe jos seara devreme și dimineața au ajuns la locul meu. Shafwan bin Al Mu'atthal Assulami a văzut pe cineva care încă dormea, așa că a venit la mine și m-a recunoscut când m-a văzut. Pentru că mă văzuse înainte să fiu obligat să port hijab. M-am trezit imediat și l-am auzit odihnindu-se - spunând, inna lillahi wa inna ilaihi raaji'un - când m-a recunoscut. Mi-am acoperit imediat fața cu hijab. Pe Allah, nu a rostit niciun cuvânt și nu am auzit niciun cuvânt în afară de istirja'-ul său. În cele din urmă, și-a coborât cămila și m-am urcat pe ea. Apoi s-a dus și a condus cămila - pe care eram călare - până când i-am ajuns din urmă pe trupele musulmane după ce se odihniseră pe plaja Azhshariah. Vai de cei care mi-au prejudiciat treburile. Pe atunci, persoana care se afla cel mai mult în spatele bârfelor era Abdullah ibn Ubay ibn Salul. În cele din urmă, am ajuns la Medina. După sosirea noastră, m-am îmbolnăvit brusc timp de aproape o lună, în timp ce oamenii continuau să discute despre acuzațiile îndreptate la adresa mea, chiar dacă nu simțeam nici cea mai mică vină. Așa că a devenit suspicios în legătură cu boala mea. Nu mai simțeam blândețea Profetului Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) pe care o văzusem la el înainte. Când eram bolnav, Profetul Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a intrat și m-a salutat, întrebându-mă: „Ce mai faci?” Era ca și cum s-ar fi îndoit de mine, în timp ce eu nu simțeam că făcusem nimic greșit. După ce am simțit că încep să-mi revin, am ieșit cu Umm Mistah într-un loc privat pentru a ne ușura. Nu ieșeam niciodată decât noaptea, până la căderea nopții. Locul privat era construit lângă casele noastre. Treburile noastre erau ca cele ale predecesorilor noștri arabi; obișnuiam să avem un loc privat pentru a ne ușura acasă. Apoi, eu și Umm Mistah - ea este fiica lui Abi Ruhmi bin Al Muthallib bin Abdi Manaf, iar mama ei este fiica lui Shakhri bin Amir, mătușa lui Abu Bakr as Shidiq, iar fiul ei este Mistah bin Utsabah bin Abbad bin Al Muthallib - ne-am întors la mine acasă după ce ne-am terminat treaba. În acel moment, Umm Mistah a alunecat pentru că a călcat pe haine sau s-a prins în ele. Atunci ea a spus: „Vai de Mistah!” Am întrebat-o: „Cât de rău este ceea ce ai spus, ai criticat un om care a participat la bătălia de la Badr.” Ea a spus: „Da, nu ai auzit ce a spus?” Am spus: „Ce a spus?” Apoi mi-a povestit cuvintele celor care m-au acuzat. În acel moment m-am îmbolnăvit și, când m-am întors acasă, Mesagerul lui Allah, sallallaahu 'alaihi wa sallam, m-a întâmpinat și m-a salutat. Apoi a spus: „Ce mai faci?” Am spus: „Îmi veți permite să merg la părinții mei?”, a spus el; „În acel moment, am vrut să confirm veștile de la amândoi. În cele din urmă, Mesagerul lui Allah, sallaallahu 'alaihi wa sallam, mi-a permis și el. Apoi m-am dus la părinții mei și am întrebat-o pe mama: „O, mamă, despre ce vorbesc oamenii?”, ea a răspuns: „O, fiul meu, fie ca treburile tale să fie ușurate! Prin Allah, nu există nicio femeie care să fie în mod clar cu un bărbat care o iubește, în timp ce bărbatul are alte soții, decât dacă vor înmulți acuzațiile împotriva ei.” El a spus: „Slavă lui Allah, despre asta vorbesc oamenii?”, a spus el; „În noaptea aceea am plâns, până când dimineața lacrimile mele nu au mai putut curge pentru că eram epuizați și nu am dormit în timp ce dormeam. Când a venit dimineața, am continuat să plâng.” Și, în acel moment, Mesagerul lui Allah, sallaallahu 'alaihi wa sallam, i-a chemat pe Ali bin Abi Talib și Usamah bin Zaid pentru a-i invita să se consulte pentru a-și separa soțiile până când va veni revelația.” Aisha a spus; „Cât despre Usamah bin Zaid, el i-a dat sfaturi lui Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre ceea ce știa, și anume cât de departe era soția sa de acest act și ce știa despre natura iubirii ei pentru el. Usamah a spus: «O, Mesager al lui Allah! Ele sunt soțiile voastre, noi nu cunoaștem decât bunătatea».” Cât despre Ali bin Abi Talib, el a spus: «Allah Azzawajalla nu vă va da greutăți și există multe alte femei în afară de el.»” „Și într-adevăr, dacă îl întrebi pe sclavul tău, el va fi cu siguranță sincer.” Aisha a spus: „Apoi, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a numit pe Barirah, el a întrebat: „O, Barirah! Vezi ceva care să te îndoiască de Aisha?” Barirah a răspuns: „Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, dacă am văzut ceva în neregulă cu el, nu a fost nimic mai mult decât atunci când era copil, a adormit în timp ce aștepta făina în familia sa, apoi un animal îmblânzit a venit și l-a mâncat.” Apoi, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat și a cerut un argument de la un bărbat pe nume Abdullah bin Ubai bin Salul. Când Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) era la amvon, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, toți musulmanii, cine vrea să-mi dea un argument de la un om care mi-a rănit familia? Într-adevăr, pe Allah, nu știu nimic despre familia mea în afară de bunătate. Mi-au spus despre un om despre care nu știam nimic altceva decât…” „Bunătate. Și nimeni nu o întâlnește pe soția mea decât dacă este cu mine”. Sa'ad bin Mu'adz Al Ansari a spus: „O, Mesager al lui Allah! Te voi ajuta. „Bine, dacă persoana care răspândește zvonul este din tribul Bani Aus, îi voi tăia gâtul.” „Pe de altă parte, dacă vine de la frații noștri din Banu Khazraj, vă rugăm să ne ordonați să îndeplinim ordinele dumneavoastră.” Imediat, Sa'ad bin Ubadah - el era liderul Banu Khazraj, era un om drept. Cu toate acestea, el încă avea o atitudine fanatică - i-a spus lui Sa'ad bin Mu'ad: „Pe Allah, nu-l vei putea ucide și nu-l vei putea ucide”. Așa că Usaid bin Hudlair, nepotul lui Sa'ad bin Mu'adz, s-a ridicat și i-a spus lui Sa'ad bin Ubadah: „Minți, într-adevăr îl vom ucide pentru că ești un ipocrit care se ceartă cu ipocriții”. Situația a devenit din ce în ce mai tensionată între copiii Aus și Khazraj, până la punctul în care au vrut să se omoare unul pe altul în timp ce Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) încă stătea la amvon. Apoi, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) i-a calmat până când au tăcut, și și el a tăcut. În ziua aceea, am plâns „Până când mi-au terminat lacrimile și nu am mai purtat kohl când am dormit. În noaptea următoare, am continuat să plâng până când mi-au terminat lacrimile și nu am mai purtat kohl când am dormit. Părinții mei au crezut că plânsul meu îmi va răni inima. Aisha a spus: „Apoi amândoi s-au așezat lângă mine în timp ce eu continuam să plâng. În acel moment, o femeie din Ansar mi-a cerut permisiunea să mă întâlnească și i-am dat voie. S-a așezat și a plâns cu mine. În timp ce ne aflam în această stare, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a venit la noi, ne-a salutat și apoi s-a așezat.” Ea a spus: „Nu a mai stat lângă mine de o lună, de când nu i s-a revelat nicio revelație cu privire la treburile mele.” Ea a spus: „Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a mărturisit, rostind salutări în timp ce stătea așezat. El a spus: «Amma ba'd, o, Aisyah, într-adevăr, această veste și altele asemenea au ajuns la mine, într-adevăr, dacă scapi de ea pentru că nu o faci, fie ca Allah Azzawajalla să te țină departe. Totuși, dacă comiți acest păcat, cere-i iertare lui Allah și pocăiește-te Lui. Pentru că un slujitor care își recunoaște păcatele și apoi se pocăiește, Allah îi va accepta pocăința”. Aisha a spus: „Când Profetul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a terminat de vorbit, lacrimile mele au curs din ce în ce mai repede până când nu am mai putut simți lacrimile”. I-am spus tatălui meu: „Răspunde la ce a spus Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) despre mine”. Tatăl meu a spus: „Nu știu, pe Allah, nu voi vorbi cu Profetul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui)”. Apoi i-am spus mamei mele: „Răspunde la ce a spus Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui)”. „(pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus despre mine!”, a spus mama; „Pe Allah, nu știu ce să-i spun Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui). Aisha a spus: „Am spus: „Sunt o tânără fată, nu am citit mult Coranul. Pe Allah, știu că ați auzit aceasta până când vă simțiți încrezători și credeți în ea. Dacă vă spun că sunt departe de acel act, iar Allah Atotputernicul știe că sunt departe de acel act, nu mă veți crede. Dacă vă mărturisesc ceva, iar Allah Atotputernicul știe că sunt departe de acel act, cu siguranță mă veți crede.” „Pe Allah, nu există niciun cuvânt între mine și tine, cu excepția a ceea ce a spus Abu Yusuf: Răbdarea este bună și Allah este Cel care cere ajutor împotriva a ceea ce acuzi.” Aisha a spus: „Apoi mi-am schimbat poziția, m-am întins în pat.” Ea a spus: „Pe Allah, în acel moment știam că sunt departe de acea acțiune și Allah Azzawajalla mă va ține departe pentru că sunt departe de acea acțiune. Cu toate acestea, pe Allah, nu mă așteptam ca acea revelație să vină în cazul meu. Și într-adevăr, simt că problema mea pare mai banală decât Allah Azza wa jallah care mi-a spus o revelație care a fost citită. Cu toate acestea, sper doar ca în visul Profetului, sallaallahu 'alaihi wa sallam, să se arate că Allah Azzawajalla m-a distanțat de această faptă.” Aisha a spus: „Pe Allah, Mesagerul lui Allah, shallaallahu 'alaihi wa sallam, nu și-a părăsit adunarea și nimeni nu a părăsit casa până când Allah Azzawajalla nu a trimis o revelație Profetului Său. Astfel, starea lui s-a schimbat, așa cum apar de obicei schimbări atunci când vine revelația.” „Sudoarea lui continua să curgă șiroaie, chiar dacă era iarnă. Acest lucru se datora faptului că greutatea cuvântului care îi fusese revelat era atât de grea”. Aisha a spus: „Când Profetul shallallahu 'alaihi wa sallam a primit vestea bună, a râs, iar prima propoziție pe care a rostit-o atunci a fost: «Veste bună, o, Aisyah! Allah Azza wa jalla te-a ținut departe de acest act». Apoi mama mi-a spus: «Ridică-te împotriva lui». Am spus: «Pe Allah, nu mă voi împotrivi lui și nu-L voi lăuda decât pe Allah Azza wa jalla, El este cel care a trimis revelații care explică cât de departe sunt. Allah Azzawajalla a revelat un verset care înseamnă: Într-adevăr, cei care poartă vești false sunt din grupul vostru, până la zece versete. Allah Azzawajalla a trimis mai multe versete care explică cât de departe sunt de acest act».” Aisha a spus: „În trecut, Abu Bakr obișnuia să dăruiască pomană - să plătească bani - lui Misthah, pentru că era rudă a lui și era un om sărac. El a spus: «Pe Allah, nu-l voi ajuta niciodată după ce a acuzat-o pe Aisyah». Apoi, Allah Azzawajalla a trimis o revelație, care înseamnă: «Și cei care au - până la cuvântul Lui - nu doriți ca Allah să vă ierte?», a spus Abu Bakr; «Pe Allah, aș fi mai fericit dacă Allah m-ar ierta». Apoi s-a întors să-i ofere ajutor lui Misthah, așa cum îi oferea de obicei. Abu Bakr a spus: «Cu adevărat, nu voi înceta să-l ajut pentru totdeauna».» Aisha a spus: Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o pe Zainab bint Jahsy, soția Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), despre ce mi s-a întâmplat: «Ce știi, ce ai văzut sau ce vești ți-au ajuns?», a răspuns el: «O, Mesager al lui Allah! „Îmi păzesc întotdeauna auzul și vederea și nu cunosc nimic altceva decât binele.” Aisyah a spus: „Chiar dacă era printre soțiile Profetului, sallallahu alaihi wa sallam, care se simțea superioară mie, numai Allah a avut grijă de ea cu o atitudine bună, chiar dacă sora ei, Hamnah bint Jahsyin, o ura, așa că ea era printre cei care răspândeau vești false și jalnice.”